Nu stiu ce anume sau de ce imi vine acum sa scriu deodata despre senzatia care ma afecteaza destul de mult as putea spune, fizic, psihic, comportamental...everything. Se spune ca este una dintre cele mai groaznice dureri fizice pe care le poate avea un om.Da, sunt incapatanat si refuz sa ma duc la dentist. Nu, nu e pentru ca mi-e frica de imaginea mitica horror a dentistului. Nici pentru ca as avea ceva cu doctorii, desi...
Dupa 3 nopti nedormite, antibiotice, nurofenuri, aulinuri si altele, incep sa ma obisnuiesc cu durerea. E greu sa inlatur efectul puternic pe care il are asupra comportamentului meu sau starii de spirit. Totusi, desi suna un pic masochist, sunt fascinat de puterea acestei senzatii. Indraznesc sa o compar cu o compozitie muzicala care e in stare sa schimbe starea unui om pe intreaga durata a unei zile.
Ma enervez mult mai usor, nu am chef de nimic, nici de munca, nici de glume, nici de muzica, lectura, sex... Oh Doamne! Totusi cand stau sa o contemplez...e minunata, e groaznica, dar e minunata...
2 comentarii:
i could never have such contemplating view of things. i used to, at one point... but now.. i feel no fascination or wonder, like i've suddenly lost the ability to. have you ever felt that way? like you're numb and empty and nothing can touch you anymore? where do you draw your power from? the power that allows you to take one step back and simply analyze your own pain? sorry if i sounded like a rambling fool. see ya later!
Well, I don't really have such a great ability to express my weird fascinations.
The thing is, when I'm overwhelmed by something...like a piece of music, a great book, a body feeling etc. , no matter how it affects me, what matters is that it affect me...And that just fascinates me, and I need to express it in a way, sometimes.
Trimiteți un comentariu