Film: Sete

Cine nu a auzit de Park Chan-wook poate a auzit de filmul Oldboy. Cine nu a auzit nici de Oldboy, poate ar trebui sa auda (sau sa vada). Am fost mai mult din curiozitate la ultimul sau film, "Bakjwi" (in traducere "Sete").

Nu toata lumea e pasionata de filme - sa le numesc asa - ciudate, bizare, misterioase, cum ar fi Antichrist, Mulholland Dr., Let the right one in sau chiar The Holy Mountain (despre care as vrea sa scriu ceva intr-o zi).
Bakjwi intra in aceasta categorie, chiar daca subiectul e mai clar, fara prea multe simboluri. Filmul e de fapt o adaptare dupa romanul Therese Raquin al lui Emile Zola, la care Park a dat o alta culoare personajelor, transformand-o si intr-o poveste cu vampiri.

Nu am sa fac acum un efort sa imi amintesc sau sa caut numele personajelor. Povestea incepe cu un preot care practica si un fel de medicina, inclusiv resuscitari. Prea fericitul (e cam trist in film totusi) e trimis sa fie cobai pentru testarea unui antidot impotriva unei boli mortale. Din 500 de oameni infectati, el e singurul care supravietuieste, devenind un fel de Jesus vindecator pentru credinciosi.

Afla apoi ca trebuie sa hraneasca intr-un fel boala ca sa nu iasa la suprafata, sub forma unor bube scarboase pe piele. Si cu ce sa se hraneasca un vampir decat cu sange. Si nu oricum, ci scurgand cu furtunul de la un pacient in coma.

N-am chef sa povestesc prea in detaliu. Devine mai interesant dupa ce se indragosteste de o fata, o face vampiroaica, si incep sa faca pozne.

Sete e destul de diferit de filmele cu vampiri cu care ne-am obisnuit. Exista si un umor negru, morbid, care imi place la nebunie. Poate am mai vazut filme care aduna la un loc elemente ca religie, sange si sex dar aici sunt combinate altfel de Park. Cu pasiuni mai mult sau mai putin umane, cu comportamente brutale, primitive dar si cu dragoste, compasiune, umilinta, resemnare.

Dintre lucrurile care mi-au placut cel mai mult voi enumera cateva. Scenele cu sange si carne sunt nu numai din punct de vedere grafic deosebite, dar si acustic. Se exagereaza putin sunetul carnii rupte sau suptul sangelui dar creeaza senzatii. Sexul are atat ceva erotic si seducator, cat si ceva brutal si umilitor. Un alt lucru pe care mereu il apreciez e grija cu care sunt filmate unele cadre cu o singura camera. Imi aminteste mereu de Elephant (Gus van Sant).

Un alt lucru care mi-a placut a fost ca din sala unde am vazut filmul, ieseau pe rand oamenii inca din prima jumatate de ora. Cred ca ar trebui facute cinematografe speciale pentru filme care reprezina arta cinematografica....da stiu, ar da faliment.

Deci, daca va plac filmele freaky, mergeti la Thirst aka Bakjwi aaka Sete.
Enjoy!

Creativitabilitate

Cum se face ca ma simt creativ intr-o zi, iar in ziua urmatoare am..."uitat" sentimentul. Exista anumite lucruri care ne inspira, care ne deschid apetitul creativ? Multi dintre noi cred ca stiu care sunt acei factori. De fapt, eu sunt convins ca cele mai valoroase momente creative sunt spontane, nu stii ce anume te-a "lovit" deodata in creier. E ca o scanteie, de undeva...ca si cand era acolo dinainte.

Ma uit cu suprindere la usurinta cu care un copil de 5-6 ani poate asterne pe o bucata de hartie sau poate chiar exprima in cuvintele lui, o lume colorata, vie in imaginatia lui. Un copil da viata unor jucarii, iar in mintea lui totul e mai real decat o piesa de teatru cu cei mai buni actori.

Pentru ce sunt create scolile? Pentru a imbunatati aceasta capacitate a micilor artisti? Nu! De ce nu? In momentul in care un copil greseste, improvizeaza fara frica, pentru ca imaginatia lui ii ofera o multitudine de posibilitati. Exact cum lucreaza un artist.

Cu cat copilul este obligat sa invete mai multe lucruri care nu il impresioneaza, cu atat se indeparteaza mai mult de acea lume colorata plina de inspiratie. De ce nu exista scoli care sa observe interesele copiilor de la cele mai mici varste? Scolile devin din ce in ca mai stricte in privinta greselilor. Nu ai voie sa gresesti. Inveti sa iti fie frica sa gresesti, astfel evitand mereu ce e mai greu uneori.

Nu spun ca trebuie sa nu-i mai invatam sa citeasca sau sa scrie, sau matematica. Dar in afara cunostintelor de baza din Limba Romana sau Matematica, cu care oricum raman majoritatea, scolile noastre imping cunostinte avansate din fiecare stiinta in parte, le forteaza. Niciodata un copil nu are de ales, decat atunci cand termina aceasta scoala primara, pierde orice culoare, orice placere de a crea, reuseste sa acumuleze cate putin din fiecare domeniu care i-a fost bagat pe gat, e dezorientat, si de multe ori alege un anumit drum, fiind influentat tot de societate.

Nu dau vina pe parinti. Nu dau vina pe orasul, tara in care am crescut. Pe cine as putea sa dau vina totusi? Pe mine? Nu cred...

"Toti copiii se nasc artisti. Problema este a ramane artisti pe masura ce crestem"
Picasso